Despre institutie

Primele insemne cu privire la organizarea unei institutii sanitare in zona orasului Panciu dateaza din jurul anilor 1876 cand doctorul Bally activa ca medic pentru orasul Panciu.  Spitalul ca institutie sanitara de necesitate pentru comunitate s-a infiintat mai tarziu, aproximativ in anul 1877 la intiativa prefectului Nicolaide. Cladirea a fost construita in partea de nord-est a localitatii intr-o zona  cu spatii verzi. Cladirea spitalului era compusa din parter si etaj. La etaj existau doua saloane mari cu cate 5 paturi unul destinat barbatilor iar celalat femeilor. Tot la etaj se afla si o camera de consultatie, precum si locuinta subchirurgului. Parterul era destinat bolnavilor contagiosi si avea in componenta: 3 camere pentru bolnavi, magazie de lenjerie ,spalatorie, bucatarie si camera de rezerva.

Primul medic al spitalului a fost Adolf Elias urmat de Octavian Blasianu,care a muncit aici timp de 3 ani intre 1879-1882, umat de doctorul Neculai Popa care a profesat intre anii 1885-1888 si Corneliu Pacuraru intre anii 1889-1892. Majoritatea medicilor au stat in jur de un an sau chiar mai putin. Doctorii Rafail Rossin si Emanoil Weiss au profesat intre anii 1892-1896. Doctorul Rossin s-a implicat in a efectua analiza apelor termale Vizantea. Ca urmare a acestui lucru s-a ajuns la concluzia ca acestea sunt asemanatoare cu cele de la Techirghol. Sprijinit de Ministerul Sanatatii si Primaria Vizantea , a construit in anul 1926 un pavilion necesar cazarii si tratarii celor care veneau, in fiecare vara sa-si amelioreze sanatatea.

In 1892, s-a infiintat un fel de spital intr-o casa in afara orasului, oferita de primarul din acea perioada, Vasile Apostoleanu,  pentru internarea celor bolnavi de holera. Pana in 1895 acest spital a avut ca intendent pe Neculai Panciu. Multi ani spitalul a fost condus de Nicolae  Antohe, un erudit medic si o simpatica figura a Panciului.

In 1900, spitalul avea in incadrare un medic, un subchirurg intendent, o moasa, un infirmier, un bucatar  si un randas.

La 16 septembrie 1900 Mardare Tomita era medic al Spitalului Panciu. In 1903, spitalul primeste reparatii capitale. Medicul care s-a identificat cu Spitalul Panciu prin implicare in asigurarea conditiilor si grija fata de bolnavi a fost Nicolae Antohe, director incepand cu anul 1905.

In urma campaniei militare din 1916, partea sudica a judetului a fost ocupata de armatele Puterilor Centrale . In spatele liniei frontului, pe langa spitalele civile existente, au fost organizate si spitale militare pentru ranitii si bolnavii romani si rusi, pentru ca Rusia era aliata Romaniei in Antanta.

La data de 18 ianuarie 1917 Marele cartier General al Armatei Romane trimite o adresa Prefecturii Putna prin care instiinteaza ca Spitalul Panciu trebuie mutat. In acel moment erau internati 150 de raniti. In aceasta situatie, personalul sanitar a fost evacuat mai intai la Diocheti, apoi la Paunesti, fiind implicat in tratarea ranitilor si combaterea epidemiei de tifos exantematic.

La 1 iunie 1918, doctorul G.Baiatu preda inventarul si conducerea spitalului medicului Nicolae Antohe.

Cu toate dificultatile intampinate, Spitalul Panciu si-a  pastrat in bunastare, cea mai mare parte a inventarului.

Pentru ca in timpul razboiului, cladirea impozanta construita in 1877-1878 a spitalului a fost bombardata si nu mai putea fi refacuta dupa razboi, Ministerul Sanatatii a cumparat casa Alaci in 1925 si a amenajat-o ca spital, cladire care s-a prabusit la cutremurul din 1940.

In perioada interbelica, la spitalul Panciu au lucrat perioade mai lungi sau mai scurte :

• Nicolae Antohe, ca medic sef al spitalului pana la pensionare la 1 iulie 1930;

• Chiritescu Ion, medic capitan, cu cabinet particular;

• Profira Nacu, absolvent al Facultatii de Medicina Bucuresti, in 1925, venita la Panciu in 1926;

• Maricel Nacu, absolvent al Facultatii de Medicina Bucuresti, in 1925, venit la Panciu in 1926;

• Doctor N. Rosenberg, nascut in Israel, venit la Panciu ca medic practicant;

• In 1920 au fost angajati ca agenti sanitari: Ion Antohe, Teodor Antohe, Sava Ciubotaru, Iosif  Zabava, Ecaterina Stefanovici, Maria D. Ioan, Maria Stoian;

• In 1928 Gheorghe Ghimpu   oficiant sanitar, Marghioala Balint  si Anca R.Marin, infirmiere;

• Duta Pricopie venit in 1918 de la Sascut.

• Maria Talasman si Pachita Diac, moase, incepand cu 1936. 

O perioada foarte grea pentru Spitalul Panciu a fost perioada  Marii Crize economice (1929-1933) cand numeroase  categorii de functionari ai statului nu au fost platite iar fabricile si uzinele au fost inchise perioade indelungate, muncitorii devenind someri, primariile nu puteau strange impozitele datorate de cetateni, la randul lor nu puteau plati contributia ce revenea spitalului pentru a-si sustine cheltuiala de functionare,  situatie in care spitalul a stat inchis din octombrie 1930 pana in august 1931.

Cutremurul de pamant din noiembrie 1940 a facut ca intreg orasul Panciu sa devina o imensa masa de daramaturi. Cladirea spitalului aflata pe Strada Mare, s-a prabusit. Prin stradania primarului Adolf Capatana, in proiectul de reconstructie al orasului Panciu, intocmit si aprobat de Cabinetul Ion Antonescu, a fost prevazuta o noua cladire a spitalului, ce cuprindea si o baie comunala.

Constructia a fost edificata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in anul 1942, insa pana in 1947 nu a putut fi data in folosinta datorita gravelor lipsuri prin care trecea tara ca urmare a celor  patru ani de razboi.

Sistemul medical se confrunta nu numai cu saracia crunta de dupa  cutremur, razboi, foametea accentuata de marea seceta ci si de pericolul tifosului exantematic, astfel la 12 decembrie 1947 au fost alcatuite echipe, repartizate pe oras si cartiere care sa actioneze pentru combaterea pandemiei.

In 1948, la Circumscriptia Sanitara Urbana Panciu erau incadrati medicii Sedecaru Herman si Sedecaru Maria.

Primul medic-sef al Raionului Panciu a fost Stancu Nicolae, urmat de medicul Pediatru Avachian Ion.

In anul 1955 ia nastere Spitalul Unificat Panciu  cu un numar de 30 paturi ,director fiind  doctorul Vintea Eugenia, avand ca medic consultant pe doctorul Sedecaru Herman.

Intre timp interesul statului  pentru imbunatatirea starii de sanatate a populatiei a crescut semnificativ, reflectandu-se in cresterea personalului  sanitar, cat si in modernizarea si extinderea sectiilor spitalului, astfel ca la data de 31 decembrie 1969, Spitalul Panciu a fost incadrat la categoria spital urban, categoria III-a orase mici, avand un numar de 130 paturi, distribuite astfel : 

30 paturi interne;

25 chirurgie;

45 obstetrica-ginecologie;

30 pediatrie.

Dupa 1968, teritoriul urban a fost impartit in mai multe circumscriptii medicale, Spitalul Panciu avea in subordine circumscriptiile rurale : Movilita, Fitionesti, Tifesti, Straoane Racoasa,Campuri, Soveja, ulterior si Vizantea-Livezi.

Dupa desfiintarea regiunilor si raionelor, in februarie 1968, localul in care activa Militia si Securitatea , construit in 1963 a devenit disponibil ca urmare a restructurarii celor doua institutii si a fost ocupat de sectia Boli Cronice a Spitalului pana in anul 2002. Sectia avea un numar de 50 paturi, sef de sectie fiind doctorul Chirita Lucia.

        In anul 1977 pe cand director era doctorul Eugen Baleanu, un medic de renume al Spitalului Panciu, de numele caruia este legata dezvoltarea spitalului, prin construirea maternitatii cu un numar de 55 paturi, pediatriei , laboratorului de analize medicale, cabinetului de radiologie, statiei de salvare, corpului de garda, institutia sanitara avea un numar de 304 persoane angajate, distribuite pe centre, dispensare, sectii si compartimente. 

In perioada, 1977-1989 activitatea Spitalului Panciu s-a desfasurat sub  noua organizare impusa de regimul comunist, unitatea ajungand sa aiba in administrare 210 paturi .

Timp de patru ani, intre 1981-1984 au fost repartizati prin sistemul centralizat la Spitalul Panciu un numar de 16 medici generalisti. 

La inceputul anului 1989, statul de functii pentru zona de autoritate a Spitalului Panciu cuprindea: 51 medici, din care 25 la dispensarele rurale, 9 la poiclinica, 4 la dispensarul urban, 1 COT Soveja, 9 la Spitalul Panciu

In perioada postcomunista , stabilitatea medicilor in mediu rural era mica, veneau medici stagiari care plecau la specializare ori se transferau in zona geografica natala. Au  loc unele modificari  structurale si de modernizare, urmand ca prezentul sa devina la randul sau o alta pagina de istorie.